Povestea Mihaelei Ivănuș
Povestea mea începe în inima micuței noastre comunități din Puieni, județul Giurgiu, unde SC Ivănuș Expres SRL, sau cum le place localnicilor să spună, „La Ivănuș”, a devenit mai mult decât un magazin, a devenit o parte din viața lor. Am moștenit afacerea din familie, sunt a treia generație care duce mai departe ceea ce bunicii și părinții mei au construit.
Inspirată de familia mea, care a încercat întotdeauna să facă ceva semnificativ pentru comunitate, am decis să continui tradiția. Deși sunt asistent medical de profesie, viața m-a adus înapoi aici, spre sectorul alimentar, unde am simțit că pot contribui mai mult, lucrând împreună cu cei dragi. Momentul care m-a testat cu adevărat a fost când mama mi-a înmânat cheile și a spus: „Acum e rândul tău.” Acea zi de 27 septembrie a fost un punct de cotitură. Împreună cu soțul meu, am decis să preluăm conducerea, să inovăm și să facem lucrurile să meargă. A fost un început nou, provocator, dar plin de speranță.
Zilele nu sunt mereu ușoare. Provocarea cea mare? Să te trezești în fiecare dimineață gata să oferi energie pozitivă, să transformi rutina în ceva special pentru fiecare client. Nu e simplu, mai ales când concurența cu supermarketurile devine tot mai acerbă. Dar secretul meu a fost mereu să pun accent pe ceea ce noi oferim cel mai bine: calitate, proximitate și un strop de căldură umană, cu zâmbetul pe buze, indiferent de oboseală, griji sau probleme. E important să simt că le ofer oamenilor o experiență plăcută, că poate cu o vorbă bună le fac ziua mai frumoasă și asta mă ajută și pe mine. Ceea ce mă face să mă simt împlinită în fiecare zi este să văd un client plecând mulțumit, având tot ce și-a dorit. Nu există satisfacție mai mare decât aceea de a ști că ai reușit să îndeplinești toate nevoile cuiva, fără ca acesta să mai caute în altă parte. Asta e măsura succesului meu zilnic.
Au fost momente de îndoială, mai ales în iernile grele când lucrurile păreau să nu meargă chiar bine. Dar în loc să renunț, am ales să mă focusez pe zilele bune care, fără îndoială, întotdeauna vin.
Comunitatea mă simte una de-a lor. Dacă lipsesc o zi, întrebările curg: „Ce face Mihaela?”, dacă lipsește soțul „Unde e Valentin?” În momentele grele, am simțit un val de suport nesperat, ceea ce m-a făcut să realizez cât de strânsă este legătura noastră.
Dacă ar fi să extrag o lecție din toți acești ani, aceasta ar fi: niciodată să nu renunți la speranță și să rămâi mereu optimist. O atitudine pozitivă poate face minuni. Pentru cei care se gândesc să pornească pe drumul antreprenoriatului, le-aș spune să fie atenți la oameni. E important să cunoști oamenii, să faci diferența între cei în care poți să ai încredere și cei în care e mai bine să nu ai, e important să îți cunoști și clientela, să știi cum să navighezi prin perioadele bune și rele, dar și să ai claritate în privința obiectivelor tale.
