Povestea lui Sami Corodianu
Am început să gătesc de când aveam 20 de ani. Începuturile în bucătăriile de restaurant le leg de orașul în care m-am născut, m-am jucat și am crescut, adică în București.
Odată ce am descoperit ce înseamnă să gătești într-o bucătărie de restaurant, am știut că asta vreau să fac. Mai ales că aveam privilegiul să lucrez alături de maeștri precum Jean-Luc Bagueneau, unul dintre marii bucătari francezi care au consolidat breasla în România de după Revoluție.
Am trecut prin diverse etape în cariera mea de bucătar: primul job a fost la Princess Casino, unde am stat aproape 3 săptămâni. Am continuat pe firul profesional în HoReCa la Institutul Francez, unde am stat un an și apoi am făcut trecerea la Hotel Majestic, ca bucătar.
În anii 2000, lucrurile arătau altfel în HoReCa, cei care ajungeau într-o bucătărie erau avizi de a învăța și se simțeau cu adevărat norocoși dacă aveau șansa să lucreze sub îndrumarea unor bucătari celebri. Eu eram dispus să lucrez și ca voluntar ca să învăț meserie. Toți cei care se angajau își doreau un loc de muncă unde să învețe, mai ales dacă aveai noroc să lucrezi cu un bucătar-șef renumit, cum a fost și cazul meu. Cei care vin acum, nu mai apreciază asta, vin să treacă timpul și să-și ia banii. Sunt foarte rari oamenii care mai vin să învețe.
Perioada carierei în bucătărie a venit și cu un rebranding personal, moment în care am ales să nu-mi mai folosesc numele adevărat și să devin Samuelle, sau Sami, cum mi se spune mai des.
Experiența mea culinară a prins aripi și am reușit s-o dezvolt la nivel de cunoștințe și creativitate când am plecat în Spania. Am ales să plec pentru a strânge bani. Eram proaspăt soț și tată și voiam să asigur o viață cât mai bună familiei mele. Am lucrat 5 ani în Spania, dar dorul de familie m-a adus înapoi acasă.
În 2006 am revenit în țară, și știam de atunci că-mi doresc propriul meu restaurant. Dar încă nu era momentul potrivit. Așa că am preluat conducerea bucătăriei de la Daimon timp de 9 ani, unde am avut rolul de bucătar-șef.
Iar în 2015 am făcut pasul mult dorit către a avea propriul meu local. Am deschis ”La Samuelle”, un restaurant cu specific internațional în centrul orașului, la Piața Charles de Gaulle. Am deschis restaurantul din banii pe care i-am strâns de-a lungul timpului și am ales data lansării fix de ziua soției.
Când am făcut trecerea de la bucătar la antreprenor, în primii 2 ani aveam regrete că am făcut pasul ăsta. Pentru că eram peste tot. Zi de zi la muncă. Când eram angajat aveam și zile libere, nu mă trezeam devreme să iau marfa, nu simțeam presiunea cheltuielilor și a taxelor. În unele zile îmi venea să mă întind pe jos și să mă întreb: Doamne, ce-am făcut?
Dar deciziile dificile sunt parte din rețeta longevității restaurantului La Samuelle, am ținut la calitate și nu am renunțat să ies din bucătărie iar asta cred că a ținut clienții aproape. Am gătit în fiecare zi și așa am oferit același gust cu care clienții s-au obișnuit.
În antreprenoriat, poți rezista doar dacă ești pregătit mintal și dacă-ți place ceea ce faci. Altfel, renunți, cum am fost și eu tentat s-o fac. Dar îți găsești imboldul când ceea ce ai creat începe să meargă și când observi satisfacția clienților.
